Imaginea zilei 25-mar-10: La horă în sat acum 110 ani

O horă de duminică într-un sat din sudul României, cu participarea tuturor claselor sociale locale; cândva în anii 1890. (Carte poștală veche, colecția Valentin Mandache)

Cartea poștală veche de mai sus înfățișeazăun sat tipic de câmpie din zona de sud a României, la cumpăna dintre secolele 19 și 20. Scena este cea a horei de duminică, unde fete și băieți apropiindu-se de vârsta căsătoriei, se întâlneau pentru a dansa împreună în hainele cele mai bune, de duminică (costumele naționale brodate cu exuberante motive etnografice). Obiceiul este încă prezent în multe sate, în special în comunitățile mai izolate din zona de munte. Hora de duminică era un eveniment foarte important al satului, în multe privințe mai important decât slujba la biserică, la care deseori participa și boierul satului, arendașul și familiile acestora. Fotografia de mai sus arată în partea dreaptă o caleșscă acoperită, care cel mai probabil aparținea boierului, cel mai avut membru al comunității, care venea de la conacul lui de pe moșie. Lângă această caleașcă, în dreapta sa, este încă una, dar mai modestă, care probabil aparținea arendașului, iar la dreapta acesteia se vede o șaretă/căruță foarte modestă, care aparținea probabil unuia dintre funcționarii de stat locali, cum era învățătorul sau jandarmul sau unor țărani veniti din sate vecine. În mijlocul horei cânta orchestra, de obicei o formație compusă din membri ai comunității țigănești locale, descendenți ai foștilor sclavi de moșie, un grup etnic eliberat în principate numai la mijlocul sec. 19, după o jumătate de mileniu de sclavie. Aceștia cântă la instrumentele muzicale obișnuite din aceasta zonă, precum un țambal portabil, vioara și cobza etc. Se mai poate vedea în partea dreaptă a fotografiei un grup de două femei în haine de oraș de sec. 19, care păstrează o anumită distanță formală față de țărani; acestea sunt , presupun, „cucoane” din familia boierului. Totuși în horă se pot vedea persoane în haine de oraș care se amestecă fără probleme cu țăranii. Bătătura satului este înconjurată de diferite tipuri de case țărănești – în prim-plan sunt două case modeste de țărani foarte săraci, cu acoperiș de coceni și stuf, iar la dreapta lor este curtea unui țăran mai înstărit care are o casă mai bună, acoperită cu șindrilă. Imaginea este, în ansamblu, o radiografie evocativă a unei zile fericite din viața unui sat românesc la apogeul epocii victoriene, și un bun document in zilele noastre pentru a înțelege psihologia și modul de viață al comunităților rurale, pentru oricine dorește să viziteze aprofundat aceste locuri sau să cumpere o casă tradițională la țară.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Anunțuri

2 gânduri despre „Imaginea zilei 25-mar-10: La horă în sat acum 110 ani

  • sublim! insa are un mic pacat. poza are o dimensiune prea mica. detaliile descrise nu se vad. probabil dimensiunea mica e legata de reproducerea fara permisiune.
    inca un caz care mentine aceeasi frustrare legata de internetul romanesc: poze mici. monitorul meu, care e de altfel vechi, are rezolutia 1280×1024. poza 500×389. deci incapeau pe ecran patru poze. cu prisosinta…

    Apreciază

    • Multumesc pentru apreciere! Intr-adevar dimenisunea este mica pentru a o feri de copiat si insusirea de catre multitudinea de pseudo-istorici care populeaza peisajul culturii necoapte post-decembriste. Am mai patit-o de cateva ori, cel mai urat de la un domn pensionar care a publicat o culegere de carti postale ale Brailei, una din cele mai timpurii fotografice furand-o de pe blogul meu. Pot spune ca acel „domn” a imbatranit dizgratios, daca ar fi sa antiparfrazez o zicala englezeasca. Din aceaste cauze trebuie sa-mi iau toate aceste masuri de protectie anti-mioritica. VM

      Apreciază

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s