Cronica turului arhitectural in Cimitirul Bellu

Autorul blogului Case de Epoca - Historic Houses of Romania la mormantul arhitectului Ion Mincu (1852 - 1912), 7 Jan. '12

Va pot raporta ca turul ce a avut loc sambata trecuta in Cimitirul Bellu, care in multe aspecte este considerat Panteonul National al Romaniei, a avut o buna participare, in ciuda ploii reci si uneori lapovitei ce s-au abatut la orele pranzului cand am fost in vizita. Acestea au urmat dupa o noapte furtunoasa ce a cauzat stricaciuni serioase prin Bucuresti. De fapt am putut intalni acolo crengi ce blocau alei sau chiar un mare copac cazut peste unele din pietrele funerare, din fericire fara sa fi facut prea mari daune, factori alcatuind, ceea ce s-ar putea numi, o atmosfera arhetipala de vizita la cimitir. Locul este cu adevarat vast, peste 28 de hectare, daca luam in considerare numai sectiunea lui principala de denominatie crestin ortodoxa. Am avut astfel posibilitatea sa examinam si admira o multitudine de monumente de o fina arhitectura ce pastreaza ramasitele pamantesti a importante personalitati ale acestei tari. Structurile funerare se incadreaza in general in cele trei stiluri istorice caracteristice arhitecturii urbane locale, de la Micul Paris, neoromanesc, pana la Art Deco si Modernist. Sunt de asemenea monumente in maniera etnografica sau stiluri compozite. Un important obiectiv al turului a fost vizionarea si examinarea monumentelor proiectate de arhitectul Ion Mincu (1852 – 1912), initiatorul stilului neoromanesc, care sunt printre cele mai remarcabile ale intregului cimitir, ca de exemplu sepulcrele G. Gr. Cantacuzino, M. Ghica, sau al fratilor Gheorghieff. De asemenea am vizitat ca o marca a respectului, mormantul lui Mincu, unde a fost facuta fotografia de mai sus. Spre uimirea noastra, locului sacru ii lipsea crucea sau alt monument funerar pe masura, un semn sigur de neglect din partea publicului si a autoritatilor privind memoria acestei importante figuri a artelor vizuale si identitatii nationale romanesti. Parcela sepulcrala era impodobita in trecut cu o frumoasa cruce de lemn taraneasca, dupa cum poate fi vazut intr-o fotografie din anii 1920, prezentata mai jos, ce arata o adunare comemorativa a fostilor studenti ai lui Ion Mincu la mormantul sau. Este socant ca acum, in 2012, cand se implinesc o suta de ani de la moartea marelui om, nimic nu este in loc care sa-i marcheze cum ar merita locul de ingropaciune, nici macar din partea Universitatii de Arhitectura „Ion Mincu” ce ii poarta numele, si este principala institutie de invatamant superior de profil a Romaniei. Sper ca ceva totusi, cu ocazia acestui centenar, se va realiza, pentru a indrepta tragica anomalie descrisa aici, tipica dezinteresului in propriul patrimoniu si identitate din partea publicului acestei tari!

Fosti studenti ai arhitectului Ion Mincu la mormantul sau din cimitirul Bellu, in anii 1920 (foto in "Ioan Mincu", N. Petrascu, Cultura Nationala, Bucharest 1928)
Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s