Peisaj de iarnă „neoromânesc”

Bucureştiul contemplă acum urmările masivelor căderi de zăpadă care în ultimele câteva zile au acoperit oraşul. Peisajul hibernal este foarte pitoresc, imprimând noi perspective asupra arhitecturii istorice locale. Mai jos sunt trei fotografii cu elemente de case în stil neoromânesc, pentru a vă oferi şi dumneavoastră ocazia să „gustaţi” din acel caleidoscop de imagini, pe care le-am realizat ieri, imediat după epica ninsoare. Prima prezintă un gard în stil neoromânesc, unde stâlpii sunt în formă de coloane scurte ale acelui ordin, încoronate de capiteluri ce funcţionează, în condiţii de vreme normală, ca jardiniere pentru flori multicolore. Acum acestea sunt acoperite de acumulări de zăpadă, ce aduc cu căpăţânile de zahăr din poveşti, indicând faptul că precipitaţiile au căzut în atmosferă calmă, fără vânt. A doua fotografie arată o finială în stil neoromânesc, ce apare ca singurul element clar recognoscibil al acoperişului îmbrăcat în zăpadă groasă. A treia ilustrată înfăţişează impozanţii ţurţuri de gheaţă ce ornează streaşina casei Spiridon Cegăneanu din Piaţa Romană, una dintre clădirile de marcă în stil neoromânesc ale capitalei.

Un gard în stil neoromânesc datând din anii 1920, zona Lascăr Catargiu, Bucureşti, 14 feb. 2012 (©Valentin Mandache)
Finială neoromânească datând din anii 1920, zona Lascăr Catargiu, Bucureşti, 14 feb. 2012 (©Valentin Mandache)
Casă în stil neoromânesc proiectată de arh. Spiridon Cegăneanu, construită în 1913, Piaţa Romană, Bucureşti, 14 feb. 2012 (©Valentin Mandache)
Anunțuri

5 gânduri despre „Peisaj de iarnă „neoromânesc”

  • Foarte frumoasa ideea de a prezenta arhitectura romaneasca in conditiile iernii acestor zile. Coroana de zapada a stalpilor gardului in stil neo-romanesc aminteste si de…cusma taraneasca:)
    Imi place foarte mult cum intotdeauna prezentati arhitectura sau identitatea Bucurestiului prin corelatie cu anotimpurile, conditiile climaterice sau fenomenele meteorologice, cu conjunctura istorica, ori altadata „aduceti in scena” pisicile sau pasarile rezidente ale orasului:)

    Apreciază

    • Multumesc Cristina pentru alesele tale cuvinte! Sunt foarte incurajatoare pentru mine si ma bucur ca approach-ul holistic pe care incerc sa-l realizez in articolele de blog produce impresie buna printre cititori. Arhitectura istorica este de regula una integrativa, in sensul ca se adapteaza specificului locului, nu numai la cel cultural, ci si la cel natural. Stilul neoromanesc are clar o componenta „naturala” sau environment-ala, in sensul ca se potriveste bine mediului natural local, ceea ce nu e de mirare tinand cont ca se inspira din arhitectura brancoveneasca, taraneasca si din alte zone ale tarii care la randul lor se bazaeaza pe o acomodare-integrare a naturii nevoilor de locuit. De aceea incerc sa aduc zapada, pasari, pisici (atat de specifice mediului urban al sudului european), climat, etc. in articolele mele. Cu cele mai bune urari, Valentin

      Apreciază

  • Imaginile hibernale alese de dvs. sunt in ton cu intrebarea lui Francoise Villon: „Dar unde sunt zapezile de altadata?” Oare omatul acesta bogat ar putea fi o aducere aminte a marilor zapezi ce faceau in secolele trecute ca Bucurestiul sa para un oras de poveste?

    Apreciază

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s