Basorelief de Milita Patrascu, deteriorat

Basoerelief de sculptora Milita Patrascu ce adorna intrarea unei case de apartamente de Marcel Iancu, in cartierul Mantuleasa, deteriorat, probabil cu intentia de a fi furat.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Culori de gradina in octombrie

The side garden of a Little Paris style house in Icoanei area of Bucharest
Gradina unei case in stil Mic Paris din zona Icoanei, Bucuresti

Bucurestiul este un oras mare deficient in parcuri, care sunt amenintate constant de a fi betonate, cu case prevazute cu mici gradini, insa cel mai frecvent folosite pentru depozitare sau garaj, decat pentru gradinarit. Acele spatii de pamant descoperit sunt de obicei mult mai mici decat casa, o consecinta a vietuirii in zonele de mare densitate ale cartierelor istorice, si in general sunt tratate ca un fel de Cenusareasa, locuitorii fiind mult mai preocupati de partea din caramizi si mortar a proprietatii lor.

Ce face situatia mai palatabila, sunt dimensiunile umane a multor dintre casele istorice ale Bucurestiului, si faptului ca prin detaliile lor decorative si materialele de constructie, ating un bun grad de integrare cu mediul natural local.  Casele care prezinta cel mai elocvent acel context sunt cele din perioada La Belle Époque, cu detaliile lor de stil Micul Paris, cum este exemplul din imaginea de mai sus.

Fotografia a fost facuta in luna octombrie, cu efuziunea sa de culori autumnale emblematice pentru locatia geografica a orasului, in preria Dunarii de Jos, inzestrat cu un climat temperat continental la paralela 45 latitudine nordica, de la jumatatea drumului dintre pol si ecuator, facandu-l astfel un loc propice pentru a admira eruptia de culori si umbre generate de frunzele ce cad ale copacilor si plantelor gradinilor sale.

Se poate observa o interesanta simbioza intre natura si arhitectura ilustrata in aceasta fotografie. Casa a fost construita in anii 1900, de tip vagon, cu forma sa dretunghiulara, ocupand o fasie destul de ingusta de teren ce trebuia sa acomodeze in primul rand cladirea. In acea perioada, poate si pentru a compensa pentru disproportia dintre structura construita si gradina, arhitectura era mult impodobita cu motive vegetale cum ar fi ghirlande de flori, frunze de acantus si crengi unduitoare, caracteristice panopliei decorative ale stilului Mic Paris, care isi tragea inspiratia din neorococo si Art Nouveau, mode arhitecturale ale sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20.

Materialele folosite pentru constructie in acele decade in urma, sunt de asemenea destul de organice, de la caramizi produse de mici fabrici, mortar si plaster de var, pana la structura si ornamente de lemn, cu peretii varuiti in pigmente pe baza organica. Aleea gradinii, dupa cum poate fi vazut in imagine, este pavata cu caramizi refractare, ce fac distinctia curtilor acelei epoci, fiind in zilele noastre inlocuite din ce in ce mai mult cu dale de ciment urate. Fierul forjat de la portico-ul casei este de asemenea in ton cu vegetatia gradinii, cum sunt si de obicei magnificele porti de fier forjat ale multor asemenea proprietati.

Plantele ce cresc in gradinile Bucurestiului nu sunt in general cultivate urmand perceptele designului peisagistic, dar sunt rezultatul traditiilor, si prin incercare si gresit, care se potrivesc astfel cel  mai bine mediului natural local. Tronand printre ele este vita de vie, de asemenea glorios infatisata in acest exemplu. Aceasta genereaza umbra in timpul verilor toride, produce struguri deliciosi toamna, si chiar permite o mica productie de vin pentru familiile multor din cei ce locuiesc in asemenea case in centrul Bucurestiului.

Gradinile sunt percepute ca ceva destul de frivol de catre cei mai multi dintre locuitorii contemporani ai capitalei Romaniei, insa reprezinta o componenta esentiala a identitatii urbane locale si de aemenea a confortului in acest oras aglomerat, ceva ce ne aminteste de coordonatele noastre naturale, cel mai evident in timpul sezonului caderii frunzelor din octombrie.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Invitatie: Case de Epoca drinks, 7 aprilie, la Freddo in Lipscani

Historic Houses of Romania - Case de Epoca drinks
Historic Houses of Romania – Case de Epoca drinks

Dragi cititori,

M-am gandit ca ar fi o idee buna sa organizez o intalnire cu acei dintre dumneavoastra care sunt interesati in ce se scrie pe blogul Case de Epoca, paginile cu acelasi nume de Facebook, Instagram, Twitter, sau participati la tururile mele arhitecturale, pentru a incuraja si mai mult sensul de comunitate si continua discutiile despre case vechi, arhitectura, si potential lor economic, intr-o atmosfera informala, prietenoasa.
De aceea va propun o prima astfel de adunare, sa aiba loc martea viitoare, pe 7 aprilie, dupa lucru, intre orele 18.30h – 21.00h sau cam asa, la Freddo in Lipscani. Localul are o zona centrala unde se poate sta in picioare, si unde ma veti putea vedea cand intrati, vorbi si schimba idei.
Daca va trezeste interesul un astfel de eveniment informal, va rog nu ezitati sa veniti. Este liber sa ne intalnim, cu toate ca fiecare trebuie sa-si plateasca bautura lui/ ei 🙂 Detalii pentru locatie la acest link: http://freddo.ro/contact/
Astept sa ne intalnim la Freddo!

Valentin, Historic Houses of Romania – Case de Epoca

Actualizare pentru „1 aprilie”: Autoritatile Bucurestiului tocmai au restaurat una din bijuteriile arhitecturale ale orasului!

Incepand cu al doilea paragraf, imagine, plus video, este realitatea, si nu ceea ce este prezentat pentru „ziua pacalelilor” in prima imagine 🙂

Uimitor! Autoritatile Bucurestiului, cuprinzand pe cei de la patrimoniu, pana la primar, cel decorat de Familia Regala pentru „bune practici urbane”, si despre care pe nedrept lumea zice ca sunt corupti, ingnoranti si distrugatori activi ai patrimoniului orasului, tocmai au restaurat una din cladirile de epoca de marca ale capitalei: Casa Boteanu, remarcabilul edificiu in stil neoromanesc de faza timpurie, redat in moda Art Nouveau a anilor 1900s cand a fost proiectat de arh. Petre Antonescu.

Boteanu building, by arch. Petre Antonescu, 1900s, in early phase Neoromanian style rendered in Art Nouveau fashion.
Casa Boteanu, stil neoromanesc timpuriu in maniera Art Nouveau, anii 1900, arh. Petre Antonescu

Cum arata de fapt cladirea acum, in anul de gratie 2015, fata de cea de mai sus de la inceputul anilor 1970, fotografiata de unul din rarii turisti americani, venit in perioada dezghetului relatiilor est-vest, inainte de instaurarea dictaturii totale a lui Nicolae Ceasusescu. Ce vedem acum este modul cum generatiile produse de Ceausescu si cuplul Ion Iliescu – Adrian Nastase inteleg sa-si pastreze patrimoniul. Ce spuneam despre institutia regala Familie si Casa, si aici realitatea este cum nu se poate mai diferita, mai degraba dandu-si girul acestei stari de fapt prin medalieri de persoane ca primarul Oprescu si socializarea cu politicieni corupti. Sa speram ca momentul nov. 2014 inseamna inceputul unei schimbari, ce se va reflecta si in aprecierea si conservarea patrimoniului arhitectural.

Casa Boteanu, cum arata astazi.
Casa Boteanu, cum arata astazi.

Video-invitatie la tur arhitectural in Cismigiu. 7 Feb. ’15

Historic Houses of Romania – Case de Epoca organizeaza un tur arhitectural in pitoreasca zona Cismigiu a Bucurestiului. Ghidul este Valentin Mandache, expert in case de epoca. Inscrieri la email v.mandache@gmail.com

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania si sud-estul Europei – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii si istoriei comunitatilor ce locuiesc in aceste regiuni.

***********************************************

Daca doriti sa aflati date stilul arhitectural, istoria unei case de epoca, pe care intentionati a o vinde, cumpara, renova in spirit istoric sau restaura, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor de pe pagina de Contact din acest blog.

Uși de apartament Art Deco

Deși temperaturile ieri în București s-au învârtit în jurul lui -12°C, fiind ger cu adieri de vânt înghețat, spiritul meu, cel puțin, a fost încălzit când am vizitat un apartament în stil Art Deco, care în parte evocă climate și ținuturi mai calde și însorite, o temă deseori întâlnită în arhitectura Art Deco a acestui oraș.

Interiorul locuintei nu mai are cine stie ce din decoratiile si dotarile originale, cu exceptia usilor. Stucatura de tavan si perete originala, ferestrele de anii ’30, tiglele si chiuvetele vechi ale băii si bucatariei, au fost rase sau inlocuite in ultmii cativa ani de catre posesorul apartamentului, o „tanara artista”, care judecand dupa rezultatele nefericite ale eforturilor ei, este de fapt un proprietar tipic roman, ce nutreste vise arogante despre valoarea in bani a casei lui istorice, dar complet ignorant privind insemnatatea de patrimoniu si pentru identitatea orasului a acesteia. Usile au ramas in loc, in opinia mea, din cauza ca detinatoarea nu a mai avut banii necesari, dupa cheltuielile exuberante cu celelalte „imbunatatiri”, sa le inlocuiasca cu portale de plastic cumparate triumfant de la magazinul de bricolaj.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Usa principala, ilustrata mai sus, este o compozitie de panouri prezentand la centru regula de trei, tipica stilului Art Deco, cu placi radiind in forma bratelor unei cruci gama, un motiv cosmic, pe care eu l-am intalnit destul de frecvent in ornamentatia ce tine de acest design arhitectural in Bucuresti, asociat de obicei cu miscarile fasciste, care cred ca nu a fost cazul aici, pentru ca blocul din care face parte apartamentul, a fost locuit de familii de evrei in perioada interbelica. Registrul inferior al usii contine doua jumatati de soare ce se suprapun partial una pe alta, reprezentand apusul si rasaritul in marile sudului.

Art Deco apartment doors
Name plate of arch. B. Zilberman on apartment block built in the early 1930s, Matei Basarab area, Bucharest (©Valentin Mandache)

Blocul de apartamente dateaza de la mijlocul anilor 1930, si e localizat in zona Matei Basarab, proiectat de arhitectul B. Zilberman, care am vazut ca a avut o multime de comenzi in acest cartier, ce in vremurile de atunci avea o importanta populatie evreiasca. Numele sau si faptul ca este absolvent al scolii de arhitectura din Milano sunt cu mandrie mentionate pe tableta de nume fixata pe unul din peretii exteriori ai cladirii.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Usa dormitorului, vazuta in a treia fotografie, este mai ingusta, dar de minunate proportii, pastrand motivul crucii gama compus din panouri ce radiaza dintr-o fereastra centrala compusa din sase deschideri. Registrul inferior in aceasta instanta este impodobit de trei stinghii orizontale, in conformitate cu regula de trei mentionata mai sus.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Imi plac cele trei trepte ce decoreaza panoul de deasupra usii camerei de dressing, ce in mod clar imprima un sens de optimism dormitorului, diminuand din impresia grea generata de alegerea neinspirata de culoare a peretilor, facuta de proprietarul contemporan.

Aceste usi, supravietuitori in lumea noua si „brava” a societatii post-comuniste romanesti, sunt importante pentru identitatea arhitecturala locala, si au chiar o valoare in bani, cu toate ca localnicii nu realizeaza inca acest lucru. Speranta mea este ca prin astfel de martori ai unor vremuri mai glorioase, cetatenii Bucurestiului si acestei tari vor incepe incet sa simta mandrie civica si aprecieze creatiile inaintasilor lor, care in mod clar erau mult mai sofisticati decat descendentii actuali.

Forme De Stijl si Constructiviste in holul Casei Frida Cohen

Printre comorile ascunse ale Bucurestiului sunt si creatiile Moderniste ale lui Marcel Iancu, faimosul polimat cultural activ pe scena arhitecturala a capitalei in anii 1920 si ’30. Cladirile lui Iancu inmanuncheaza conceptiile sale despre arta, de la suprarealism, el fiind unul dintre precursorii acestui curent, constructivism sovietic, functionalism la cubism, Bauhaus sau expresionism. Casa Frida Cohen, un bloc de apartamente, cel mai amplu edificiu proiectat de Iancu, infatiseaza toate acele caracteristici, iar pentru mine este o adevarata placere sa decopar continuu asemenea elemente la fiecare vizita ce o fac acolo.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Aspectele constructiviste si cubiste sunt evidente atunci cand analizam liniile si volumetriile exerioare ale cladirii Frida Cohen, insa egal, daca nu chiar mai fascinante forme se releva odata ce se paseste in holul de intrare.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Remarcabila in opinia mea este pardoseala de tigle gri si negre, aranjate ca figurile unei picturi moderne, in genul curentului artistic De Stijl, unde formelor le lipseste simetria, cum ne-am astepta sa fie cazul pentru un design arhitectural, dar atingand cu toate acestea un punct de echilibru prin cinetica interioara sugerata de acele forme.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Casa scarilor principala din acest edificiu iesit din comun este de asemenea o mostra elocventa de design, de data aceasta constructivist, unde profilul unui asemenea component de bloc, ce nu ar trezi in mod normal interesul, este un triunghi echilateral, o forma geometrica esentiala, vazuta, ca alte figuri fundamentale, de miscarea Constructivista, ca forme pure. Casa scarilor imi aminteste de una din afirmatiile lui Iancu ca „scopul arhitecturii este o „armonie a formelor”, unde designul e simplificat in asa fel incat sa sugereze cristale” (Tom Sandqvist, p. 342). Pentru mine cristalul sugerat de conturul putului scarilor este fara dubiu acela de diamant (tetraedrul atomilor de carbon), care in el insusi este o metafora a armoniei perfecte.

Fiecare din creatiile lui Marcel Iancu sunt, intocmai mostrelor ilustrate mai sus, imbibate de intelesuri si simboluri legate de aparitia si maturarea primelor curente artistice Moderniste, aduse in fiinta de schimbarile economice si sociale epocale din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial si a decadelor de dupa, o perioada fertila si efervescenta de care Bucurestiul a beneficiat prin intermediul unei asmenea enorm de talentate personalitati.

Răzătoare de noroi Art Deco

Articolul meu despre răzătoarea de noroi din perioada La Belle Epoque, care împodobea Catedrala Metropolitană Ortodoxă din Sibiu, a atras un neașteptat grad de interes din partea cititorilor. Printre cei ce au făcut remarci a fost și Robin Grow, Președintele Societății de Art Deco și  Modernism a Australiei, care natural m-a întrebat dacă nu am printre descoperirile mele și o răzătoare de noroi Art Deco. Am răspuns că într-adevăr am găsit una în București, pe care doresc acum să v-o arăt în toata gloria sa, în următoarele fotografii.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Ineditul artefact aparține Vilei Miclescu, una dintre cele mai elegante clădiri ale Bucureștiului perioadei Art Deco și Modernistă, localizată în cartierul Dorobanți, proiectată de arhitectul Horia Creangă și construită în 1930.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Răzătoarea de noroi conține regula de trei, inspirată din mitologia antică egipteană, tipică stilului Art Deco, văzută în cele trei lame ale sale, fiind în ton cu barele orizontale grupate în trei de pe feroneria ușii.

Art Deco mud scraper
Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930,  zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Vila este în cea mai mare parte un design Modernist interbelic, pentru care Horia Creangă este atât de renumit, cu unele elemente Art Deco, cum este casa scărilor, ușa și răzătoarea de noroi.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Casa este într-o stare proastă de întreținere, cu toate că e pe lista monumentelor istorice, o situație obișnuită în București, datorată în primul rând lipsei de educație și interesului în arhitectura istorică a locuitorilor post-comuniști ai acestui oraș. Se pot observa efectele neglijenței chiar și pe această răzătoare de noroi, care este un vestigiu arhitectural atât de rar: prima fotografie, care am făcut-o acum un an și jumătate, o prezintă cu două „urechi”, ochiurile de la capete, pe când ultima imagine, făcută acum o săptămână, arată că una dintre „urechi” lipsește. Aceasta vă dă o idee cât de rapid dispare identitatea arhitecturală a Bucureștiului din cauza propriilor săi locuitori și a autorităților alese de ei.

Poarta Art Deco cu motive circulare

Art Deco style gate, dating from the mid 1930s, Piata Romana area, Bucharest
Art Deco style gate, dating from the mid 1930s, Piata Romana area, Bucharest

Un interesant vestigiu de design Art Deco, datand din perioada varfului sofisticarii culturale a Bucurestiului, in a treia si a patra decada a secolului trecut, acum neingrijit si privit cu ura de catre locuitorii post-comunisti ai orasului, supravietuind stoic printre hidoasele si necioplitele lor renovari de caldiri de epoca.

Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a „canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in „ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.