Uși de apartament Art Deco

Deși temperaturile ieri în București s-au învârtit în jurul lui -12°C, fiind ger cu adieri de vânt înghețat, spiritul meu, cel puțin, a fost încălzit când am vizitat un apartament în stil Art Deco, care în parte evocă climate și ținuturi mai calde și însorite, o temă deseori întâlnită în arhitectura Art Deco a acestui oraș.

Interiorul locuintei nu mai are cine stie ce din decoratiile si dotarile originale, cu exceptia usilor. Stucatura de tavan si perete originala, ferestrele de anii ’30, tiglele si chiuvetele vechi ale băii si bucatariei, au fost rase sau inlocuite in ultmii cativa ani de catre posesorul apartamentului, o „tanara artista”, care judecand dupa rezultatele nefericite ale eforturilor ei, este de fapt un proprietar tipic roman, ce nutreste vise arogante despre valoarea in bani a casei lui istorice, dar complet ignorant privind insemnatatea de patrimoniu si pentru identitatea orasului a acesteia. Usile au ramas in loc, in opinia mea, din cauza ca detinatoarea nu a mai avut banii necesari, dupa cheltuielile exuberante cu celelalte „imbunatatiri”, sa le inlocuiasca cu portale de plastic cumparate triumfant de la magazinul de bricolaj.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Usa principala, ilustrata mai sus, este o compozitie de panouri prezentand la centru regula de trei, tipica stilului Art Deco, cu placi radiind in forma bratelor unei cruci gama, un motiv cosmic, pe care eu l-am intalnit destul de frecvent in ornamentatia ce tine de acest design arhitectural in Bucuresti, asociat de obicei cu miscarile fasciste, care cred ca nu a fost cazul aici, pentru ca blocul din care face parte apartamentul, a fost locuit de familii de evrei in perioada interbelica. Registrul inferior al usii contine doua jumatati de soare ce se suprapun partial una pe alta, reprezentand apusul si rasaritul in marile sudului.

Art Deco apartment doors
Name plate of arch. B. Zilberman on apartment block built in the early 1930s, Matei Basarab area, Bucharest (©Valentin Mandache)

Blocul de apartamente dateaza de la mijlocul anilor 1930, si e localizat in zona Matei Basarab, proiectat de arhitectul B. Zilberman, care am vazut ca a avut o multime de comenzi in acest cartier, ce in vremurile de atunci avea o importanta populatie evreiasca. Numele sau si faptul ca este absolvent al scolii de arhitectura din Milano sunt cu mandrie mentionate pe tableta de nume fixata pe unul din peretii exteriori ai cladirii.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Usa dormitorului, vazuta in a treia fotografie, este mai ingusta, dar de minunate proportii, pastrand motivul crucii gama compus din panouri ce radiaza dintr-o fereastra centrala compusa din sase deschideri. Registrul inferior in aceasta instanta este impodobit de trei stinghii orizontale, in conformitate cu regula de trei mentionata mai sus.

Art Deco apartment doors
Art Deco apartment doors, arch. B. Zilberman, 1935, Matei Basarab area (©Valentin Mandache)

Imi plac cele trei trepte ce decoreaza panoul de deasupra usii camerei de dressing, ce in mod clar imprima un sens de optimism dormitorului, diminuand din impresia grea generata de alegerea neinspirata de culoare a peretilor, facuta de proprietarul contemporan.

Aceste usi, supravietuitori in lumea noua si „brava” a societatii post-comuniste romanesti, sunt importante pentru identitatea arhitecturala locala, si au chiar o valoare in bani, cu toate ca localnicii nu realizeaza inca acest lucru. Speranta mea este ca prin astfel de martori ai unor vremuri mai glorioase, cetatenii Bucurestiului si acestei tari vor incepe incet sa simta mandrie civica si aprecieze creatiile inaintasilor lor, care in mod clar erau mult mai sofisticati decat descendentii actuali.

Anunțuri

Raze de soare Art Deco

Art Deco sunbursts
Raze de soare in maniera „Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Art Deco sunbursts
Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Imagini de la turul arhitectural „Faza tarzie a stilului neoromanesc” din 25 august ’12

Tur arhitectural Case de Epoca – Historic Houses of Romania: „Faza tarzie a stilului neoromanesc”

Doresc sa impart cu dumneavoastra cateva mostre a magnificentei arhitecturi in stil neoromanesc, ce apartine fazei sale tarzie de dezvoltare, vizionata in timpul recentului tur arhitectural de pe 25 august ’12, ghidat de autorul blogului Case de Epoca. In termeni bazici, faza matura reprezinta o sinteza intre neoromanesc si Art Deco, sau spus diferit, arhitectura nationala a Romaniei exprimata in coordonate Art Deco, tipice perioadei dintre sfarsitul anilor 1920 si mijlocul decadei 1940. Tehnologiile moderne de contructie de dupa Primul Razboi Mondial, permiteau constructia de cladiri inalte, usoare si aerisite exprimate in arhitectura Art Deco si Modernista, care era destul de antitetica edificiilor grele, construite in special din caramida, ca niste citadele ale stilului neoromanesc, ridicate in timpul fazelor sale timpurie si matura desfasurate de patru decade deja. Aceasta a condus la o criza de expresie in cadrul stilui arhitectural indigen, ameninata de popularitatea in randul publicului a stilurilor internationale moderne, care erau adoptate la scara larga in Bucuresti din timpul anilor 1930. Stilul neoromanesc a reusit sa supravietuiasca si gaseasca noi forme de experesie, pana la momentele de cotitura istorica aduse de cel de al Doilea Razboi Mondial, prin fascinante sinteze, in special cu designurile Art Deco.

Această prezentare necesită JavaScript.

Adam și Eva în reprezentări Art Deco și comunistă din anii ’60

Cuplul primordial, Adam și Eva, este o temă predilectă în artele vizuale. Decorația arhitecturală nu face excepție în această privință. Am găsit în timpul muncii mele de teren în București două asemenea reprezentări, un basorelief în stilul Art Deco ce împodobește pedimentul intrării unei case de apartamente construită în 1929, și o statuie, parte din designul de grădină al curții unui bloc comunist de la mijlocul anilor 1960, amândouă prezentate în fotografiile de mai jos.

Adam și Eva în reprezentare Art Deco, basorelief pe pedimentul unei case de apartamente din 1929, zona Cișmigiu, București (©Valentin Mandache)

Panoul Art Deco este, în opinia mea, un destul de bun produs artistic, pe linii clasiciste sau chiar Rodin-iene, invitând la filozofare pe marginea simbolismului acestui cuplu în condițiile perioadei interbelice, la începutul Marii Depresiuni Economice. Îmi place altarul, cu baza în trei trepte și trei caneluri pe coloană, toate conformându-se regulii de trei a stilului Art Deco, pe care se reazemă cele două personaje, ca două zeități antice, cuprinse de radiația generată de focul sacru. Adam și Eva în acest caz arată destul de androgin, ceea ce este în concordanță cu normele clasicismului grec de portretizare incertă a sexului personajelor.

Tema Adam și Eva în compoziție statuară  din anii ’60, reprezentând cuplu de adolescenți, zona Domenii, București (©Valentin Mandache)

Cuplul din compoziția ce datează de la mijlocul anilor 1960 este de asemenea o redare a temei Adam și Eva, dar în coordonatele ideologiei comuniste care guvernau viața și societatea României acelei perioade. Este reprezentată o pereche de adolescenți de vârsta unor Romeo-și-Julieta, fără trăsături aristocratice ca în panoul de mai sus, însă cu înfățișări robuste, considerate sănătoase, atribuite membrilor clasei muncitoare. Anii 1960 au reprezentat o perioadă de dezgheț a dictaturii, după dura decadă și jumătate de stalinism postbelic, iar în România în particular, aceasta a fost reflectată în reușite produse artistice și arhitecturale (vezi, de exemplu, remarcabilul design Modernist al hotelurilor ce împodobesc litoralul Mării Negre). Statuia exudă ceva din acea atmosferă mai optimistă și, în opinia mea, este de un standard artistic mai bun decât basorelieful Art Deco descris mai sus.

Adam și Eva în reprezentări Art Deco și comunistă din anii 1960 , București (©Valentin Mandache)

Varf de cladire Art Deco bucuresteana

Varf de cladiere Art Deco bucuresteana, zona Colina Patriarhiei (©Valentin Mandache)

Aceasta cladire nu este ceva sa scrii despre ea acasa daca o privesti la nivelul strazii sau primele etaje, dar varful este cu totul alta poveste, dupa cum marturiseste fotografia de mai sus. Mie imi da impresia unei cascade sau cataracte prin multitudinea de trepte in unghi drept si nervuri verticle care o impodobesc. Regula de trei, inspirata din mitologia egipteana, asa de populara in era cand stilul Art Deco a fost in voga, este evidenta in numarul de benzi delimitate de nervuri si de gruparea anamblului de trepte de la varful edificiului. Se poate vedea de asemenea o aluzie la tema pachebotului transoceanic prin elemente ca fereastra hublou de la centru, cele doua mici catarge ce flancheaza nervurile verticale, si impresia generala de punte de comanda a unui vas oceanic pentru aceasta deosebita structura de varf de cladire.

Balcon Art Deco semicilindric

Am gasit acest mic si exquisit detaliu Art Deco in timpul unuia din tururile arhitecturale Case de Epoca in zona Colina Patriarhiei a Bucurestiului. Formeaza parte a verandei de acoperis a unei case construita spre sfarsitul anilor ’30, proiectata pe o tema de pachebot transoceanic, asa de tipica stilului Art Deco bucurestean. Balconul si gardul verandei sunt clar inspirate dintr-o tema nautica, cum e postul de observatie/ cusca din varful provei marilor vapoare ale acelor vremuri. Mai jos acest balcon semicircular e prezentat in sase imagini cu diferite secvente de procesare si filtre, care sper sa transmita mai bine frumoasele lui proportii si context arhitectural.

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Art Deco în arşiţa nopţii

Detalii Art Deco în arşiţa nopţii, zona Domenii, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Bucureştiul trece, ca multe alte locuri din emisfera nordică, printr-un teribil val de căldură, ce durează deja de o lună şi continuă cu aceeaşi intensitate, dacă nu mai mare. În această perioadă oraşul a trecut prin temperaturi de 35 – 37ºC sau chiar mai mari, care în opinia mea sunt semne ale schimbării climatului global. Nopţile sunt de asemenea mai mult decât calde, mulţi oameni plimbându-se pe stradă, în parc sau stând la balcon la ore foarte târzii. Am fost unul dintre ei, mergând noaptea în ultimele câteva zile pe străzile cartierului Domenii, care este aproape de zona unde locuiesc. A fost ridicat în perioada interbelică, conţinând multe exemple superbe de arhitectură Art Deco. Am găsit foarte interesant să observ cum arată formele arhitecturale şi tot felul de alte detalii în clar-obscurul străzilor rezidenţiale discret luminate de acolo. Diversele ornamente, motive care împodobesc vechile case parcă mocnesc şi vibrează în aerul cald, iar insectele zburătoare ce se înghesuie in jurul becurilor completează atmosfera exotică, ce coincide cu tema mărilor sudului (motive florale ale junglei, raze de soare, forme de pacheboturi transoceanice etc.), atât de predilectă a arhitecturii Art Deco a Bucureştiului. Aici sunt prezentate două intrări în stil Art Deco, fotografiate la acele ore târzii, care cred că transmit ceva din ce am văzut şi gândit despre arhitectura Bucureştiului în arşita nopţii.

Detalii Art Deco în arşiţa nopţii, zona Domenii, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Tablete de nume de arhitect si constructori

Tablete de nume de arhitect si constructori, casa de la sfarsitul anilor ’30, stil Art Deco – neoromanesc tarziu, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Printre lucrurile dupa care ma uit cu atentie in cursul muncii mele de istorie arhitecturala pe teren prin Bucuresti sau alte locuri din tara, sunt tablete de nume: de arhitect, constructor sau proprietar. Acestea ofera importante chei documentare despre istoria casei, datarea ei mai precisa, stilul si alte maniere de design, iar daca este un nume faimos mentionat acolo, acesta poate mari valoarea pecuniara a proprietatii. Am fost norocos cu exemplul de mai sus, in sensul ca am gasit „doua la pretul de unul” asemenea artefacte. Acolo e o tableta continand numele renumitului arhitect Gheorghe Simotta si o alta ce mentioneaza o reputabila companie de constructii interbelica bucuresteana, Fratii Belli. Modul de redare a lettering-ului celor doua tablete contrasteaza, cu cea de arhitect avand literele in relief, iar cea de constructor ingropate. Acestea adorna un grandios edificiu in stil Art Deco – neoromanesc tarziu din zona Dorobanti a Bucurestiului. Acel mix de stiluri poate fi de asenemea observat in cel al letteringului: tableta lui Simotta este in vena Art Deco, iar cea a fratilor Belli in stil de litere neoromanesti.

Furnizor de tigle ceramice din era Art Deco

Tableta cu nume de furnizor de tigle ceramice din era Art Deco bucuresteana, Calea Victoriei (©Valentin Mandache)

In timpul unui recent tur despre arhitectura Art Deco si Modernista a Bucurestiului, am fotografiat rara instanta de mai sus a unei bine pastrate tableta cu nume de furnizor de tigle cermanice din anii 1930. Este parte a pavamentului intrarii faimoasei cladiri moderniste ARO de pe Calea Victoriei, proiectata de arhitectul Horia Creanga si terminata in 1938. Imi place stilul literelor tabletei, in caracterul Art Deco, vazut in special in forma literelor „S” si „A”, si de asemenea modernitatea acesteia- poate fi foarte bine o tableta cu nume de firma a zilelor noastre, lipsind numai adresa de website. 🙂 Aceasta ne da o masura a cat de avansata era economia si nu numai cultura romaneasca a acelor vremuri, si cat de catastrofal au distrus-o comunistii si post-comunistii. Tiglele si tableta formeaza un pavament de buna calitate in stil Art Deco, care pare a fi fost o caracteristica a perioadei, vazuta in alte exemple care le-am documentat pe acest blog, cum ar fi un sol de bucatarie sau pardoseala unui hol de apartament din anii ’30 (click link-urile pentru accesat articolele).